Punți, poduri

Avatar of pruteande prutean în Poezii despre Viaţă 5 comentarii

Între mine și Tine, Doamne,
e totul ce eu am reușit să complic
de când mi-au apărut părerile proprii.
Au crescut apoi într-un ghem de convingeri,
treptat, au dobândit titlu de credințe
și astfel, au creat o soartă.
Mai trăește între noi veșnicul înțeles-neînțeles.
Si nu știu, de Tine când am fost mai aproape?
Atunci,
când încă nu mă gândeam la Tine,
sau acum,
când mă gândesc la Tine din ce în ce mai des?
Răsărisem un rămuleț verde-buratec pe copacul genealogic al neamului meu,
copac, cu trei crengi de o parte
și două, de cealaltă,
că atât a reușit să memoreze nepăsarea mea,
a noastră.
M-am gândit la ceceni, care își îngroapă morții acasă-
le-o fi frică de nepăsare...
Acum, o creangă lemnificată-n adânc deja
cu două crenguțe din ea și câteva noduri
și doar Tu știi ce încă îmi mai aparține
și încă câte voi aduna-punți,poduri...
Poate a venit timpul să recunosc
că am obosit de goana tâmpită a timpului,
de frică și frig.
Se vede, că realitatea e mult mai adâncă decât rostul înțeles,
Tu-infinit mai adânc decât rugăciunea învățată pe de rost-
Te implor, Doamne, simplifică totul înapoi, cum a fost...




5 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Emoționantă ruga de la final și întreaga poezie frumoasă !


  • Avatar of pruteande prutean

    Mulțumesc, Elena


  • Avatar of suride suri

    Remarcabilă poezie, atâtea gânduri bine legate și, în același timp, dezinvolte într-un fel. Mi se pare că ai scris-o dintr-o răsuflare, e foarte bună.


  • Avatar of sandicde sandic

    A-și spune să zic Foarte puternică poezie


  • Avatar of pruteande prutean

    Da, ai dreptate,Angela, am scris-o dintr-o răsuflare...
    Angela, Constantin, vă mulțumesc pentru apreciere!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!