O iarnă

de osiris în Poezii de Iarnă 3 comentarii

O iarnã se cerne din amintire
Şi îşi deschide ferestrele-n cer
Pacea domneşte pe-ntreaga fire
Stelele-aruncã sãgeţi de ger.

Pe când firava, palida lunã
Îşi culcã obrazul pe-un nor sidefiu
Iarna din trâmbiţa gerului sunã,
Cerul devine un glob strãveziu.


Fuioarele iernii se torc printre ramuri,
Iar doru-mi pribeag şi hai-hui
Adoarme-n cãsuţa cea albã cu geamuri
Blând luminate de stele-gutui.


Cu vocea ei caldã, duioasã, blajinã,
Bunica-mi croieşte cãrãri de poveste,
Mã leagãnã-n basme şi în luminã…
Dar iarna de-atunci nu mai este…




3 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Foarte frumoase versuri !
    Regăsesc magia iernii dar și nostalgia iernilor de altădată...


  • de osiris

    Mulțumesc, Larysa!


  • Avatar of pruteande prutean

    Frumoase resentimente, penultima strofă-extraordinară!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!