Să beau până mor

Avatar of sandicde sandic în Poezii de Despărţire 5 comentarii

Nu cred că ar fi băutură
Să-nece amarul ce-l simt.
Această pară fierbinte
Mă arde, mă frige cumplit.

Lumina se stinge, se aprinde…
Nici nu știu e zi sau e noapte,
Dar asta nici nu mai contează,
Oricum toate visele-s moarte.

Să cred este chiar o prostie.
Să uit ar fi simplu, ușor.
Mă uit la poza cu tine
Și-mi vine să beau până mor.

Să beau până mor autor Constantin Sandic




5 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Un refugiu poetic în gândirea propriei dureri...
    Ca o părere...visele nu mor decât odată cu omul iar beția nu îneacă sentimentele ci mai mult le amplifică...


  • Avatar of artemidade artemida

    Cat mai respira omul, speranta e vie.


  • Avatar of sandicde sandic

    vă mulțumesc pentru atenție


  • Avatar of suride suri

    E clar că ar fi mai ușor să uiți, o soluție universală. Doar că e temporară, de aceea poezia merge spre extreme și prin aceasta, de fapt, convinge.


  • Avatar of sandicde sandic

    va multumesc din suflet


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!