Ex silentio

de osiris în Poezii Diverse 4 comentarii

E clipa când tãcerea mã-nconjoarã ca un scut,
Se arcuieşte şi mã cuprinde-n cercul ei difuz
Mi-e cald şi bine ca într-un ou de la-nceput,
Când ieri şi azi şi mâine se-mpleteau confuz.

Aud, ca într-un vis, cum vin şi se adapã,
Înfiorate, însetate, razele de lunã,
Cum sorb cu mult nesaţ din a tãcerii apã
Şi clopoţeii lor de-argint în noapte sunã.

Nu vreau sã ies nicicum din a tãcerii tramã,
Nimic nu mã îmbie afarã sã pãşesc.
Mai lasã-mi clipa când tãcerea îmi e mamã
Şi simt cum toate zãrile înalte-mi cresc!




4 Comentarii

  • Avatar of artemidade artemida

    Tacerea atata iti spune. Cand omul tace Creatorul ii vorbeste.


  • Avatar of artemidade artemida

    Tacerea atata iti spune. Cand omul tace Creatorul ii vorbeste.
    Frumoase imagini si simtiri.
    Succese!


  • de osiris

    Mulțumesc pentru lectură și pentru comentariu, Artemida!


  • Avatar of sandicde sandic

    Frumoasă tăcere....


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!