Te am în gând

Avatar of artemidade artemida în Poezii de Dor 0 comentarii

Se oglindește luna-n ape,
Într-o văpaie de nestins,
Împrăștiind în jur lumină,
Ca într-o noapte de Paris.
În liniștea din catedrale
Mii de făclii mai ard și-acum
Și din miros de vise moarte
Se-adună vălurași de fum.
Nu vezi în ora care vine
Și-n ora care a plecat,
Nici lacrimă, pădure arsă
Din care păsări au zburat.
Aleargă gânduri prin ruine
De ziduri negre dărâmate
Și se opresc așa străine,
S-audă dorul de departe.
Ce de-a lumini uluitoare,
În port corăbii acostate,
Miros sărat cu gust de mare,
Tăcere, vers, singurătate.
Privind de sus orașul pare
Un cer cu stele răsturnat,
Îndrăgostiți îmi ies în cale
Îmbrățișându-se cu drag.
Un vers nouț, abia născut
Mă ia de mână, mă cuprinde,
În noaptea asta iar adorm,
Printre frumoasele cuvinte.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!