Demiurgii vienezi

de manim în Poezii Diverse 0 comentarii

Mimînd splendoarea, un cavou ascunde imperialul fast,
Mirajele-ți seduc vizitatorii pentru-a ramîne ca balast;
Oraș obedient si grandoman, exdemicapitală-n dublu stat,
Ce-n goana după măreție copiii cei mai buni i-ai neglijat!
Atît de unic, că-n final doar ploaia avu curaj să-l escorteze
Din Recviem pasaje fredonînd pe-acoperișuri vieneze,
Compune-n lumea de apoi și cîntă doar plebeilor săraci
Ce-n Sfîntul Marx, în groapa cea comună fost-au îngropați.
El te privește de acolo cu sarcasm și zîmbet plin de ironie,
Cum pui Salieri pe piedestal și-n mediocrație - protimie.
Forțat să emigreze cînd sub complexul Oedip, fără travalii
O țară-n iad ai aruncat la pestilent'pieptul mamei Germanii.
În Albion, Freud, ascultă suflete culcate-n urne mortuare,
Le vindecă prin mărturii l-altarul propriei biserici seculare;
Visează marea înviere ce-n viitor cu judecata va să vie,
Cînd lîngă Mozart în Eden va ridica Viena ce-ar fi putut să fie..




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!