Strigăt în răsărit

de osiris în Poezii Diverse 4 comentarii

Hei, e cineva de partea aceasta a lumii?
Nu răspunde nimeni?
Nu vă fierbe în vene răsăritul?
Priviți cum trec prin fața voastră,
îmbătate de lumină,
marea cu pescărușii de spumă,
munții, cerul, copacii îndrăgostiți!
Unde vă e mirarea?
Mă chinui să trezesc în voi aripa privirii
și-arcușul inimii.
Cu adâncurile mele vă izvorăsc lumina,
cu-adâncurile mele vă regăsesc mereu,
dar voi tăceți
și faceți clipa să plângă
cu lacrimi amare de lut.
Tăcerea voastră înalță ziduri negre.
Și când te gândești că o privire, un sunet, o mângâiere
Ar dărâma toate zidurile de tăcere dintre noi!
Ar desfereca ploaia albastră
Care ne-ar aduna pe toți,
Copiii pierduți ai lumii,
Sub aripă, ca o mamă iubitoare,
În fabuloasa Țară de Nicăieri.

Hei, nu e nimeni de partea aceasta a lumii?!




4 Comentarii

  • Avatar of artemidade artemida

    Mi a placut foarte mult..
    .când te gândești că o privire, un sunet, o mângâiere ar dărâma toate zidurile de tăcere dintre noi!


  • de osiris

    Mă bucur mult că îmi citești poeziile! Te îmbrățișez cu drag!


  • Avatar of sandicde sandic

    nu cred că poate fi cineva...fiecare are partea sa de răsărit ca și de asfințit...


  • de ISTRITEANU

    Un poem deosebit prin mesaj și prin costrucția lui. Poemul exprimă realități de lângă fiecare din noi , când rămânem singuri, abandonați într - un climat general instabil într- o Tară a nimănui *Nicăieri*
    Marele Petre Țuțea avea și el sintagma "Venim de nicăieri și ajungem nicăieri"
    Felicitări !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!