Din noapte...

de osiris în Poezii despre Natură 0 comentarii

Întunericul fermentează ca un măr putred
și se topește scurgându-se
printre degetele timpului.
Lumină bolnavă
spulberă corabia de aburi și iluzii a nopții.
Vise cu tivuri destrămate
se pulverizează în ceață.
Obsesii își reazămă umbrele obosite
de zidurile reci.
Drumuri încâlcite se prăbușesc din cer
ca dintr-un cataclism galactic.
Trec îngeri cu aripi bandajate
refugiu să găsească
prin inconștienta legănare
a frunzelor mirate.
Între visele cețoase ale nopții
și târâișul zilei prin noroi,
din lacrimi de îngeri căzuți,
se nasc boabe mari de rouă...




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!