Promenadă

de artemida în Poezii Diverse 2 comentarii

Peste apa poleită luna și-a făcut cărare
Din nestinse diamante de văpăi unduitoare.
În oglinda strălucită, pletele își netezește,
Holograma reînvie, ca un dor ce se trezește.
Ca un vis de gingășie, plăsmuit ca să devină,
Dintr-o lume mai subtilă și o matrice divină.
În albastru-nchis de noapte pulsul stelelor aprins
Clipocește de departe cu lumini de nedescris.
Gândul fericit revine din splendorile cerești,
Nevăzute de retină, neștiute de povești.
Noaptea asta e sublimă, cerul e de ametist,
Se aude-n catedrale murmurul de acatist.
Două lebede discrete, nemișcate se privesc
Și din albul lor, lumină orbitoare răspândesc.
Pe cărarea aurită saltă-n dansul nupțial,
Două umbre fericite le admiră de pe mal.




2 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    ai creat tabloul magic, strălucit peste măsură,
    și un critic mai pragmatic să cârtească nu se-ndură,
    unduiri de ametiste ca un roi lucit de iele
    fură cititoru-n vise, tras de lebede și stele :)


  • de artemida

    Multumesc mult!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!