FULG DE NEA

de ISTRITEANU în Poezii de Iarnă 0 comentarii

Fulg de nea
Te-aș întreba... așa :
Tu n-ai vrea,
Să te-așezi pe-o geană a mea
Ușor ... și cuminte,
Cu -ale tale albe veșminte,
Mici și lucitoare
În calea razelor de soare !?
Și atunci... eu te-aș vedea,
Te-aș mîngîia...,
Ca pe-o mică stea..., ce ești
Și frumos tu strălucești !?
Însă eu ... nu te-aș mîngîia prea mult,
Ca să nu te rup !?
Și-al tău suflet mic ,
Să nu zboare în văzduh.
Știu menirea ta
E...,
Alb mereu de -a fi !?
Ca și aripa îngerului păzitor,
Ori... a porumbelului ce-aduce pace
Și-i zburător și călător
Însă tu... ești încîntător
În privirea soarelui dogoritor.
Și de-această dată..., nu prea mult, să fii dogorit
Pentru tine micule tăcut!
Căci ... iarăși poți fi rupt,
Și topit și-ntr-o apă azvîrlit
Tu ce ești... și-așa un efemer
Printre cele multe trimise...,
De Sus ... din cer
Ca și un ... rătăcit meteorit
Ce-a ajuns aici la noi, nepoftit
Din acest Univers,
Mare și... nemărginit !




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!