У края пустоты

Я должен пережить,
Я должен встать с колен,
Я обречен на жизнь -
На жизнь без перемен.

И я пройду свой путь -
Один, весь до конца,
Пока у горизонта
Настигнут небеса.

Ну а пока я здесь,
Я буду просто жить,
Надеясь, что смогу
Всё это пережить.

Ну а в конце путь,
Достигнув небеса -
Я встану у ворот
И подожду тебя.

И через много лет,
Пройдя свой путь и ты,
Мы встретимся на небе -
У края пустоты.

В слезах, ты подойдешь,
Я обниму тебя
И поцелую глазки -
Любимая моя.

У края пустоты автор Константин Сандик

2 Comentarii

de DumitruFliurta 2 februarie 2019 - 14:10

Îmi place place poezia , frumoasă tare.In ea este și ceva tainic. Spre exemplu la început am înțeles o condamnare.Se poate doar de bănuit că condamnarea apare de la influența ei. Și încă la început subiectul pare a fi politic, dar nu, mai pe urmă mi-am dat seama că e dragoste (se poate spune adevărată). Felicitări și succese. PS Nu știu dacă cuvintul condamnare e cel mai potrivit,dar fără să mai caut l-am intrebuintat.

de sandic 5 februarie 2019 - 23:38

Mulțumesc din suflet. adevărul ai spus.m-am condamnat...

de DumitruFliurta 2 februarie 2019 - 14:10

Îmi place place poezia , frumoasă tare.In ea este și ceva tainic. Spre exemplu la început am înțeles o condamnare.Se poate doar de bănuit că condamnarea apare de la influența ei. Și încă la început subiectul pare a fi politic, dar nu, mai pe urmă mi-am dat seama că e dragoste (se poate spune adevărată). Felicitări și succese. PS Nu știu dacă cuvintul condamnare e cel mai potrivit,dar fără să mai caut l-am intrebuintat.
de sandic 5 februarie 2019 - 23:38

Mulțumesc din suflet. adevărul ai spus.m-am condamnat...