Încăpere

Parcă vreau să-i spun iubitei
Că nu pot, nu ştiu de unde,
Dar n-am timp a mă ascunde,
Sunt bărbat, mi-aduc aminte

Şi mă bucur, şi mi-e teamă,
Provocarea vieții, poate,
Oglindindu-mă-ntr-o carte
Ca metafora în seamă

De semantică tăcere,
În cuvinte nu încape
Şi o vorbă să îmi scape
În ecou de încăpere.