Glasul roților de tren

de cutler în Poezii despre Copilărie 1 comentarii

Fiind ștrengar neastâmpărat,
alături de alți ștrengari,
tovarăși de sburdălnicii
și jocuri nevinovate de copii,
cu urechea lipită
de drumul de fier,
ascult din depărtări,
glasul roților de tren.

Noi copii, prin anii patruzeci,
în plin război, ne jucam,
făcând pe cercetașii,
și ne imaginam că suntem pe front
luptând cu dușmanii cei răi.

Pentru a descoperi din timp
atacuri dușmane închipuite,
ascultăm cu urechile lipite de pământ,
tropot de cai venind vijelios
iar noi, cei atacați, ne apăram,
atrăgând cavaleria într-o capcană
și asfel lupta să o câștigăm.
20 -02-2019



1 Comentarii

  • de cutler

    Am fost inspirat din amintirea și nostalgia anilor copilăriei, care oricât de greu a fost petrecută în ani grei de război și după, nu poate fi uitată probabil până la trecerea în neființă.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!