Tăcerea să mă ierte

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii Dedicate 0 comentarii

Ne-am înglodat destinul
În țara asta mică.
Trăim la o adică,
Ne spovedim cu vinul.

Vrem să plecăm, ne doare
Că glodul se usucă
Şi vinu-n tâmple urcă
Ca arşița de soare.

Un strop de apă, poate
Şi capul treaz de sete,
Iubirea să ne-mbete
Cu mrejele ei toate,

Cu dăruiri de sine
În lumea asta mare,
Când tinzi să ai răbdare,
Răbdarea nu mai vine, -

În ale vieții plete
Şi-a încâlcit destinul
Triumful şi divinul,
Tăcerea să mă ierte.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!