O admiram de parcă n-ar fi fost iubita mea,
Nu din obişnuință,
Ci din ramuri care
Lumina-n sevă-şi face coridoare,
Şi muguri de splendoare,
De mister,
Nimic nu-ți cer,
Doar te privesc,
De parcă eu în mine-s amfiteatru
Şi lupta cea de glorie,
Şi chipul tău - trofeu.
Eu foc, tu - Prometeu
Sau, Prometee,
În sinea mea scânteie
De femeie,
De tot ce eşti,
M-ademeneşti,
Mă furi în palma ta,
Jonglezi,
De parcă
Simbolul nemuririi
Ne încearcă.
Eu Noe, tu o arcă,
De-atâta foc potopul ne încearcă...
Potopul ne încearcă
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
Tu valuri eu o barcă
Ce-a uitat să se întoarcă
Cum se leagănă printre dorințe
Amândoi fără voință
Mă răstorni doar ca să mă poți cuprinde
Când misterul se aprinde
Si iubirea ne surprinde...
...parcă!
Lumina-n sevă-și face coridoare... Minunat ! Și foarte inspirat
Sunt imagini f frumoase!