Asfințit

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii Diverse 0 comentarii

Doamne, dă-mi tăcere,
Că de vorbe nu mai pot.
Sau, învață-mă a cere
Vorbe dulci, graiul să-mi port,

Să mi-l port, în suflet, Doamne.
Dă-mi tăcere şi suspin.
Timpul în pahar să-mi toarne
Clipe dulci din roşul vin.

Vin, mă duc, mă-ntorc şi parcă
Am plecat şi am venit.
Doamne, dă-mi vâsle şi-o barcă,
Şi un lac, şi-un asfințit.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!