Moștenire

Avatar of Ion93de Ion93 în Poezii Diverse 0 comentarii

Moștenire nu am
Cum nu au și alții,
Dar vă las un dar -
Miliarde de spații.

Și sper căci la timp
Prin străinii de ceață,
Cu dor să regăsiți
Cărarea spre casă.

Să cuprindeți în larg
Cu privire de geamăn,
Cum râurile de fag
Către voi tot aleargă.

Să rupeți din suflet
O bucată de soare,
Și pe chipul de tată
S-o lăsați să dispară.

Să priviți către cerul,
Albastrul de seară,
Cu mâna să-l trageți
Pe pământ să coboare.

La fața-ntristată
Să privească prin anii,
Bătuți pe pământuri străine
De patimi.

Vai!
Timpule, timpule!
Ce faci tu din oameni?
Am fost...
Chiar suntem...
Nu vom fi milioane.

Vai!
Timpule, timpule!
Fără milă, departe...
Departe de noi,
Aproape de moarte.

Acum,
Când doar timpul
Amintiri v-a săpa,
O, dragoste și dor!
O, dragoste și dor!

În lacrimi să se vadă
Mamele și tații,
O, dragoste și dor!
O, dragoste și dor!

Nepoților rămași,
Moștenirile sacre,
O, dragoste și dor!
O, dragoste și dor!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!