Rătăcită prin ruine

Avatar of sandicde sandic în Poezii de Despărţire 0 comentarii

Purtând iubirea prin ruine,
Te-ai rătăcit în adâncimi...
Gonită de o frică oarbă
Te-ai pomenit între străini.

Ființa toată-n tine strigă:
Oprește-te, cât nu-i târziu,
Cât sufletul ce te iubește
Nu a murit, mai este viu.

Te-ai dus în grabă, ademenită
De niște false străluciri
Și te-ai trezit nedumerită
Că ai acum doar retrăiri.

Tu știi că nu-ți va fi mai bine,
Căci relele în lanț tot vin
Și-n pat în fiecare zi
Te vei trezi cu un străin.

Rătăcită prin ruine autor Constantin Sandic




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!