"Purtată de vânt în luntrea ei fragilă
Așteaptă tremurând, e vrednică de milă
Cu gândul zboră, gonește cu vântul
Și portă un dor mai mare ca pământul
Dragul ei drag la lună-i șoptește
Draga lui dragă mereu o privește
Dor cu iubire ce simte cu ființa
Dor cu suspin îi cerne dorința.."
Ce o intrigă și-o atrage către tine
Azi te iubește mai puțin ca mâine
Cu framântari, cu dor, cu îndoieli
Azi te iubește tot mai mult ca ieri
A doua chemare e scrisă, privește!
Ea e cuminte, așteaptă și iubește...
A doua chemare
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
6 Comentarii
În sfârşit... ai reapărut după un timp cam îndelung, cu această a doua chemare spre sublimă iubire, a
cărei ivire s-a făcut cu frământări, îndoieli, îngrijorări , cu temerea că nu se va înfăptui, deşi... era scris undeva să se întâmple ...
Toate aceste trăiri sunt bine cuprinse în.... frumoase cuvinte !
Felicitări !
Și eu mă bucur de versurile tale pline de simțiri frumoase, profunde...
Mi-a plăcut și mie această chemare cu frământări, cu dor și îndoieli, cu o iubire în ascendență..!
Simt și o eșarfă, care acoperă textul undeva foarte personal, unde e tăinuită povestea acestei chemări.
Poate așa e mai bine...
Rucsacul iubirii e plin de zbucium dureros, dar merită cărat în spate toată viaţa.
Mă bucură prezența voastră! Mulțumesc! :)
Mi-e dragă deja această poezie.voi mai reveni so citesc.
Imi era dor sa te citesc... E superba.