RUGĂ ÎN GÂND...CĂTRE VÂNT

de ISTRITEANU în Poezii Diverse 0 comentarii

Un vânt stârnit
De undeva...,
De-aproape sau de departe,
E greu de stabilit,
Poate fi ...
Și de lângă misteriosul infinit !?
Dar asta nu contează
Ci mai mult că el, vântul
Te tot îmbrățișează
Și-ți tot așează
Eșarfa mătăsoasă albastră
Ca cerul senin de vară
Și ca ochii tăi...
În jurul gâtului tău catifelat,
Iar părul tău roșcat
Ți-l aruncă tandru...,
Peste cap
Lăsându-ți trupul mlădios
Să fie mângâiat
De raze ale soarelui furișat
Undeva după un nor...

Toate aceste momente...
M-au surprins, m-au înfiorat
Mai ales această dezordine
În ea cu ceva....aproape artistic!
Ce te-a făcut
Mai atrăgătoare ca oricând !
Încât ... în gând
L-am rugat pe vânt..,
Să mai stea, să mai rămână
Ca să te mai mângâie...,
Odată cu mine
Până când, luna pe cer vine
Și apoi.., ea va apune
În această margine de lume
Și-ntr-o noapte plină :
De liniște, și...,
De mister !




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!