Lasă-mă, Doamne...


Ziua nu vine, nu vine la mine,
eu o aștept în tăcere .

Iarăși e noapte, eu sper că poate,
poate e ultima noapte .

Inima bate, încă se zbate,
sângele-mi curge prin vene.

Totul e rece, timpul nu trece
fără să lase amprente .

Iadu-i aproape, în miez de noapte,
înconjurat de fantome.

Îngerul, poate, e prea departe,
nu îl mai simt lângă mine .

Nu mai am pace, inima zace,
totu-i cuprins de durere .

Nu am putere să lupt cu ele...
Lasă-mă, Doamne, în pace...

Lasă-mă, Doamne... autor Constantin Sandic




7 Comentarii

  • de DumitruFliurta

    Tristă situație. Poate în viitor va apărea o ieșire din situațiile, dar până când e așa cum e spus în frumoasa poezie. Multă lume se regăsește în ea. Succese.


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Aceeași durere, același chin... Nici o rază de lumină, de optimism... Poate, totuși, un rând, la sfîrșitul poeziei - un pic de speranță?


  • Avatar of sandicde sandic

    vă mulțumesc din tot sufletul pentru atenția dumneavoastră.e trist dar ce să-i faci....


  • de DumitruFliurta

    Mă gândeam la fel ca și dl. miuostaciu când am citit poezia prima dată, dar sunt situații când nu mai putem spune , face nimic. Așa că rămâne așa cum scrie autorul , inclusiv și în comentariu "ce să-i faci" . Succese tuturor.


  • Avatar of sandicde sandic

    mulțumesc pentru atenție


  • Avatar of lupusvetlana09de lupusvetlana09

    și tristețea, și bucuria e alegerea noastră
    Alege


  • Avatar of sandicde sandic

    multumesc frumos


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!