Ochii tăi


În ochii tăi îmi văd scăparea,
Prin ei mă văd,
Și cine sunt?
Singurătate? Nu! Răbdarea
singurătății prinsă-n zid.
Prin ochii tăi am fost și astăzi
și ieri și mâine
cine sunt?
Singurătate? Nu! Mirarea
singurătăților priviri.
Sunt trist prin ochii tăi,
Sunt sigur!
Sunt singur prin albaștrii tăi,
Cu capul aplecat desigur,
Iubiții mei! Iubiții mei!
Nervos îmi strâng și dinți
și pumnii,
și nu mă las, dar cum să pot
răbda prin ochii tăi iubirii,
Destinul prin destinul foc.
În ochii tăi mă văd pe țărmuri
spălate-n lacrimi de dureri,
C-o piatră aruncându-mi singur
în grota marii disperări.
Și cine sunt? Pe palmă scrie-mi,
și de nu-i aspră, mângâi iar
pe chipul tău,
albaștrii tăi,
Iubiții mei!
Și strâng din dinți
și nu mă las
singurătate rea și răi
a inimii bătăi, bătăi,
Scăparea mea de lângă zid.




2 Comentarii

  • de ISTRITEANU

    De când ne naștem ne oglindim în numeroși ochi, începând cu ai mamei cu duioasele sale oglinzi, trecând la ochii iubitei, iubitului în care atingem corzi ale sublimului, extazului și-al agoniei și... ochii copiilor, nepoților, miraculoase oglinzi neîntinate...
    Așa că...ochii tăi, ochii ei, ochii lui, ochii lor... mii de oglinzi în viața fiecăruia!
    Frumos poem, frumoase versuri!
    Felicitări !


  • Avatar of Ion93de Ion93

    Mulțumesc mult!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!