CUVÂNTUL...,CA UN DAR


Am o armă...
E cuvântul
Fără glonț în ea
Doar... e pentru a strânge gândul,
Cel frumos, neprihănit
Ce ne face și pe mine și pe alții
Câteodată fericiți !
Prima dată l-am auzit,
De la mama, de la tata,
Apoi... și de la vecini,
Când l-am scris,
Era... pe la șapte ani precis
Sub atentul ochi ocrotitor
Al blândului și bunului meu...,
Prim învățător
Născut și el în acelaș colț de pământ
Cu alean în el, cu dor,
Care mi-a rămas în amintire
Și-n adânca-mi fire

Lângă ai mei părinți
Și pe ei, toți trei îi port în suflet
Ca pe niște sfinți
Cu cuvântul de-acasă într-o zi
Am plecat...în lume
Unde am tot urcat
Cu trudă, spre o îndepărtată
Și... enigmatică culme!
Câte-o treaptă
Și-altă treaptă
Acolo, undeva... departe
De dragul și micuțul sat,
Iar el, cuvântul niciodată
Nu m-a părăsit , nu m-a trădat
Și mereu m-a îndemnat
Să-l adun, să-l strâng cu grijă
Ca pe-un dar...,
Scump , neprețuit și bun
Ce mereu îmi va aduce,
Și lumina,
Dar... mă și va duce
Și spre... taina Sfintei Cruci !
Cât sub soare eu voi fi,
Iar privirea-mi va cuprinde
Și va înțelege...
Orice slovă... voi citi !

14 - 15 05 2019






l




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!