Aştept un răspuns


E prea mult pentru mine această aşteptare în care mă laşi,
Şi mi-e greu să respir, şi simt că
Mi-e pe sfârşite curajul...
Mă clatin ca o salcie peste apa de lacrimi,
Şi stau şi privesc cum trec nori de tristețe şi vise făcute praf.
De ce să aştept?
De ce tocmai eu?!
Ce-am făcut ca să merit această povară?!
De ce nu-mi răspunzi?
De ce nu mă scapi?!
De ce pân' la tavan şi-napoi se întorc cuvintele-mi... Ah!

Arată-mi ceva, un semn, o minune...
Să simt că mă vezi şi auzi,
Să-mi amintesc cât iți pasă,
Să-mi amintesc că mi-ai zis
Că niciodată singură Tu nu mă laşi...
Nu lăsa ceața confuziei să mă cuprindă,
Aprinde farul speranței şi sparge tăcerea...

Caut răspunsuri, caut direcții,
Şi vreau să Te-aud că mă chemi
Şi mă umpli cu pace,
Şoptindu-mi uşor: "Fiica Mea,
Eu ştiu tot, prin ce treci şi ce simți,
Ştiu că încă nu vezi sfârşitul,
Dar adu-ți aminte că eu sunt Marele Pictor,
Şi ştiu ce am pus, şi unde, şi când
Pe pânza vieții tale, culori.
Poate astăzi par sumbre şi triste,
Dar fără ele pictura n-ar avea contur şi splendoare,
Iar culorile vii - ar fi fără decor.
Eu ştiu cum arată tabloul,
Ai încredere-n Mine.
Zâmbeşte şi cântă cu toată inima ta.
Dansează în ploaie,
Priveşte apusuri,
Şi niciodată nu renunța
La tine, la viață, la oameni,
Să râzi pân' la lacrimi cu cei ce râd,
Să suferi cu cei ce-s răpuşi de durere.
Şi vine o zi, şi o vei vedea,
Când inima ta va bate cu putere,
Şi atuncea vei şti ce răspuns vei avea."

Vreau, da, vreau să Te-aud, şoptind astfel,
Însă, chiar de n-aud,
Eu tot am încredere-n Tine,
Şi-aştept un răspuns,
Şi trăiesc zi de zi cu sperența
Că mi-l vei da.



1 Comentarii

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!