Înc-o damă mai apare
De o frumusețe rară,
Eu prin ochelari de soare
O ,,percep,, atât de clară.
Cu viteză trece strada,
Simt secunde-ntr-o secundă,
Păcat că nu sunt eu prada
,,Cine-o fi, să se ascundă!,,
Corpul ei? Perfecțiunea,
Strânsă toată la un loc,
Mersul ei face minunea
Să n-o pierd din ochi deloc.
Este-atentă stânga-dreapta,
(Pare cam nerăbdătoare),
Iar pe buze-și face șoapta
C-a pierdut cursa spre mare...
Aș fi vrut doar o plimbare
Lângă ea,... la braț cu mine,
Însă prea grăbită-mi pare
Și la inimă nu-i bine.
REC, CROAȚIA 30.05.2019
DORINȚA DE VARĂ
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Drăguț, ironic, prozodie perfectă.
Îmi place. Am citit-o repetat s-o mai savurez odată.
Îți mulțumesc din suflet!