VEȘNICIA TIMPULUI ȘI... ABSOLUTA SINGURĂTATE...


Să pleci din clipa...,
Prin care treci
Să ajungi în clipa prin care ...
Alții au trecut
E șir de vieți
Și de destine
Apropiate uneori,
Sau despărțite adeseori
De-întinse mări
Din îndepărtate zări,
Ori de creste alpine
Și de încrucișări de drumuri
Prin care trece și se scurge lumea
Cu ale ei neamuri și popoare nenumărate,
Iar totul ce pare că-i prea mult
Si-i undeva departe
De timpul acela în care
Mereu se naște -o moarte,
De care toți se tem
Ca de-un blestem...,
Doar El...
Ce este peste toate
Și în totul... de fiecare dată
Ce-L ține în... Absoluta-I Singurătate !
Iar în vremea care vine...,
Nimic la locu-i nu mai rămâne
Și dincolo de toate
E doar... veșnicia timpului,
Cel nevăzut...,
Fără de margini !




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!