Scânteie

Avatar of Ion93de Ion93 în Poezii Diverse 0 comentarii

Cât de ușor să privești
cum ard oamenii,
cum ard inimile lor,
Scânteie.
Pe pământul ușă,
și tu singură cheie,
Mă întreb:
Cine suntem noi?
Tot încercată prin
secole și milenii,
Vreau să știu:
Cum ai putea să fii casă
acestui popor?
Căci sângele nostru
nu geme,
Că nu-l mai avem
întru noi,
Cu capurile goale
și chele,
”ciobani” suntem
printre ”oi”.
Te rog aprinde cu râvnă
și inima, și trupul și tot,
Să fim măcar o amprentă
pe Sfântul Iubit Tricolor.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!