PREŢIOSUL DAR

de ISTRITEANU în Poezii Diverse 2 comentarii

Numai a fi...
Şi-a nu iubi !?
E..., prea puţin
Şi rămâi neîmplinit
Tu..., cel ce-ai venit
În a ta viată
Uneori ca unică speranţă
Pentru ai tăi părinţi,
Iar flacăra vie , pentru care
Noi oamenii suntem invidiaţi
Se zice şi de zei,
E...,
Iubirea
Spre care se -ndreaptă
Tot ce noi înfăptuim
Aici , cât trăim
Şi prin care mereu noi atribuim, conferim
Frumuseţe tuturor lucrurilor, fiinţelor
Şi la tot ce ne-nconjoară
Oriunde ne aflăm
Şi-n fiecare zi
Când răsăritul şi razele de soare
Cu bucurie le primim.
Adevărta iubire uneori ajunge...,
Până la jertfa de sine
Să nu uităm...,
Sublima Iubire pentru noi,
A Fiului Isus !
Iar ea, iubirea ca sentiment gingaş
E liberă, independentă
Şi nu ţine cont de:
Vârstă, sex, culoare, rasă
Şi uneori chiar de... morală !
Ea este... preţiosul dar
Ce ni s-a dat
Ca să scăpăm
De spaima singurătăţii...,
Atunci..., demult când noi oamenii am poposit
Pe-acest rotund ...,
Şi misterios... bob de lut !

11 - 12 06 2019




2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Minunat adevăr , esența existenței omului este doar iubirea ! O poezie sublimă !


  • de ISTRITEANU

    Mulţumesc mult Larysa pentru trecere şi apreciere şi mă bucur că ai revenit în peisaj !
    Toate bune !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!