trezește-mă să te iubesc
nu lăsa atâta noapte între noi
prea lungă ar fi întoarcerea...
ziua mi te duce în noapte
noaptea în nu știu ce vis
și eu mă sting odată cu lumina stinsă firesc
dar nu mă mai aprind la fel...
ce sete mă doare în gol de tine
dar îmi va trece tot...
lasă-mă o clipă de moarte somnambulă
tu veghează-mă cu atingeri oarbe și...
trezește-mă la noapte
să te iubesc de la-nceput...
Trezește-mă la noapte !
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
6 Comentarii
Sigur... năzuinţe, cerinţe ,trăiri amestecate cu întunericiul nopţii, care mereu adaugă şi tuşe de mister exprimate în cuvinte potrivite pot duce la un poem interesant...
Felicitări !
Mulțumesc !
Frumoasă trezire ar fi... ofi of.. rucsacul iubirii îl purtăm toată viața...
Așa este, mulțumesc de trecere Ana !
V-a reușit de minune descrierea trăirii în acest fior prelung.
Mă bucur că a plăcut, mulțumesc !