Infern deocamdată!


Cad norii peste pământ,infern!PLOUĂ PLOUĂ peste inima mea.ploua lacom și dur,de parcă n-ar mai fi plouat.se dărîmă nori se spală ogoarele.e început de vară în care ne pierdem călătorii prin timp. Stau în canapeaua moale sorbesc din ceașcă de cafea picăturile de ploaie alunecă pe privirea îngîndurată.năpăstioasa e asta vară loviți suntem de toate,-poate ca e recompensă a faptelor noastre.înzadar așteptăm medicament pentru suflete.dure ne sunt privirile în tot ce se petrece,ne întrebăm dece suntem astfel loviți?răspunsul e in fiecare din noi....




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!