UN CÂNT ...,ÎNTRE RĂSĂRIT ŞI APUS

de ISTRITEANU în Poezii Diverse 2 comentarii

Măiastra privighetoare
Îşi începe cântul
Ziua după răsăritul soarelui
Când vede şi simte lumina,
Care o mângâie, o încălzeşte
Şi-o însufleţeşte să cânte
Pentru ea, dar... şi s-o-audă lumea,
Iar când apusul roşiatic
Se apropie, se iveşte
Ea... se opreşte
Din cântat şi priveşte
Apusul zilei
Ce s-a terminat, a trecut
Aici, pe-acest bob de lut
Urmând ca liniştea nopţii
Să-i ia locul
Luminei în care îşi are miezul viaţa
Din care au izvorât toate
Şi privighetoarea măiastră
Cu al ei cânt
Dintre... răsărit şi apus...




2 Comentarii

  • de DumitruFliurta

    Foarte frumoasă poezie despre timp. El trece, trece și mai și schimbă. Noi conștiincios acceptam ( poate vor veni și alte timpuri).


  • de ISTRITEANU

    Multumesc mult D-le Fliurta ptr. trecere şi apreciere şi... numai bine cu speranţa unor timpuri mai bune... !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!