Meditaţie


Sub un nuc bătrân stau şi meditez,
Cât e de frumoasă viaţa.
Când în culori vii o vezi,
Trezindu-te dimineaţa!

Când soarele e sus pe cer
Sau se aude colea cum cântă o ciocârlie.
Viaţa e aşa de dulce,
Viaţa e o poezie.

Dar unii oameni aleargă fără încetare,
După o bucată de pâine sau un drob de sare.
Şi nu pot să se oprească, ca puţin să se gândească
Că Viaţa e Fermecătoare fără să se grăbească.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!