Lipsit de aer


Lipsit de aer de trădarea ta.
Lipsit de aer, nu pot respira.
Tot cerul parcă a căzut peste mine,
Nici nu îmi închipui ce va fi fără tine.
Nu pot să-nțeleg de ce m-ai trădat,
De ce m-ai lăsat, de ce ai plecat,
Eu doar te iubeam mai mult ca pe sine
Și viața puteam să o dau pentru tine.
Nu vreau să accept,nu vreau și nu pot,
Nu pot să accept că gata, e tot,
Că n-o să te văd,că n-o să te simt;
Mai bine mă-ngrop de viu în pământ.
Ești aerul meu,ești suflul din mine,
Ești tot ce aveam pe lume,știi bine,
Dar totuși te-ai dus,ai plecat fără urmă
Și nu mi-ai lăsat nici macar o umbră.
Lipsit de aer de trădarea ta.
Lipsit de aer, nu pot respira.
De-atâta durere îmi vine să strig ,
Dar nu am putere nici macar să plâng .

Lipsit de aer autor Constantin Sandic




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!