Moment Dezolant

Avatar of Incongnitode Incongnito în Poezii Filosofice 1 comentarii

Infuriat de rau, pe bune,
Sa fi avut in cer o lume,
Luam bilet, fara regret.
Nu vreau sa iert.
Rabdarea mea, apa-n desert.
Din zori, ninsori,
Plingi pina mori, de sete.

Mie trist, mie greu.
De-as putea avea, prietenul meu.
Nu pot sa cred, sa sper, sa neg,
Ca miine nu e azi si zilele trecute sau uitat,
Că ca o mare e speranta,
Si tot atitea sanse am,
Ca tot cea fost, a fost cu rost,
Ca tot ce vine, va fi bine,
Ca am o zi pe an de fericire,
Ca totdeauna mam gindit numai la tine.

Mie greu sa iert, dar eu nu neg.
Si viata, cit de repede isi pierde ziua.
Nu va mai fi nimic.
Placerea isi pierde rima.




1 Comentarii

  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Numai cei curajoşi ştiu să ierte. ... oamenii sunt fericiți pe cât îşi propun să fie..
    Poem trist, transmite mult. Inima vede ce e invizibil pentru ochi.
    Felicitări!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!