Decembrie

de Khalil în Poezii de Iarnă 0 comentarii

Pic, pic, curge pe pământ, pe frunză, pe piele,
Totul e ud, totul e doar un nor
Și totul e mort
Si e decembrie
Și e ploaie,
Parcă vremea a uitat,
De al său trecut,
Dar eu nu am uitat,
De frigul care gâdila,
De vântul care cânta
Și de zăpada care dădea viață,
Cum ca și copii râdeam și ne bucuram
La frigul de decembrie,
Dar noi am încălzit
Și am distrus,
Și am măcinat,
Și am șters vremea,
Și acum plouă,
Și e decembrie trist,
Iar copiii nu mai iasă,

Dar parcă apare un fulg,
Parcă pe creasta dealului e alb,
Parcă încă se mai aude un glas de copil...




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!