Chipul tău iubito


Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se aşterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.

Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topeşte în palma ta.
El este rugul care încălzeşte
O inimă rece şi grea.

Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Şi dulce ca strugurii din vii.

O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.

poezie de Vladimir Potlog




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!