O, DUNĂRE...

Avatar of resinar155de resinar155 în Poezii Dedicate 0 comentarii

Îmi rătăcesc privirile departe,
Iar apa Dunării-mi șoptește
Să-i spun cu foc plăcute șoapte...
O filă ruptă din poveste.

În inimă o port... O țin aproape,
Căci liniște ea-mi dăruiește,
Când o privesc târziu în noapte
Cuprinde tot și strălucește.

Nu am s-o uit, aici mi-e visul...
De mic copil mi-a fost minune,
Pe malul ei eu am surâsul
Ce n-o să-l am oriunde-n lume!

O, Dunăre, o șansă mare
Mi-ai dăruit când te-am văzut,
Să te cunosc... încântătoare,
Să te iubesc, să nu te uit!

REC, Caceres, 17.02.2020



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!