Rugăciune de noapte

Avatar of raven_of_thorde raven_of_thor în Poezii Diverse 1 comentarii

Noaptea și răul - apropiere nefastă de cuvinte.
Smerenia propriei agonii încearcă o împacare cu întunericul.
De aș avea lacrimi de pocăință nu aș privi cum picură pâcla amintirilor din tavan, lipind pleoapele de frunte.
Nu aș scrie rugăciuni prin poezie.
Să fie asta căderea din credință? Să urăști soarele pentru că apune?
Cum adorm alții senini cu certitudinea unui nou răsărit?
Zâmbetul somnului blajin are deja înscris pe buze ziua de maine.
Un mântuitor le-a promis că diavolul se retrage la primul cântat de cocoș. Sfințenia este cel mai bun somnifer.
Cununa de spini - garantul unei perne moi.

Noaptea e blestemată pentru că în cerul ei strălucește un univers surd la rugile noastre. Un cimitir de zei, presărat cu oseminte sclipitoare.
Poți doar aduna procrastinări în colțurile umbrite ale nopții. Gânduri de care vreai să te rătăcești.
Obscurul le strânge ca un ovar de demoni.
După un timp nu le mai recunoști.
Nu mai deslusești în întuneric nici păcatele scrise pe pereți.
Simți doar cu buricul degetelor varul creierului crestat de buchii obsesive.
Aș vrea să nu pot citi.




1 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    Cine-ar fi crezut că se poate dormi pe spini, dar pe-o cunună de spini, probabil, da


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!