Bătrânilor mei


MARIANA MOROZ -SOLOMON
on APRIL 3, 2020

Bătrânii mei cu suferință-n ochi,
Cu arături în palme și pe frunte.
Atât de multe, vai, atât de multe
Doruri se ascund, în firele cărunte.

Frumoși acum, aceiași de cândva,
Răsare-n amintiri o seară cu lampadă.
Copiii roată adunați la căpătâi,
Toată averea făr-de preț, grămadă.

Bătrânii mei prea buni bătrâni,
Când zorii și-așterneau haina pe vale,
Deja munciți în câmp, cuta-și ștergeau
Cu raza ce năștea , mângâietoare.

Ieri, doar o cloșcă puii și-i plimba,
Prin troscotul ce ține minte talpa.
Cum alergau desculț, pe ici-colea
Cu râs zglobiu , băieții lor și fata.

Azi, cald e încă lemnul de la gard
Unde trudita mână îl proptește.
Și varul șters pe-alocuri se zărea,
Unde-оdihnea neputinciosul creștet.

Mâine, lăcăți la poarta lor vei atârna,
Căci sufletul de porți n-are nevoie.
La rându-i, lângă gard tăcut vei aștepta,
S-auzi picioare mici, cum țopăie prin troscot



4 Comentarii

  • Avatar of GustavoElde GustavoEl

    Superb!O poezie foarte frumoasa!Felicitari!


  • Avatar of pruteande prutean

    Demult n-am mai dat pe aici și am găsit oameni mai vechi și iarăși poezie bună.


  • Avatar of kolibride kolibri

    Intrați mai des, vă ducem dorul. Mulțumesc pentru cuvinte selecte.


  • Avatar of kolibride kolibri

    Cu drag, GustavoEl. Mulțumesc.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!