Disecția Genezei

Avatar of raven_of_thorde raven_of_thor în Poezii Diverse 0 comentarii

Adam și Eva sacrificând un șarpe
Au citit în mațe viitorul.
Și-au făcut după seama
Devenind
După chipul și asemuirea lui Dumnezeu

Am rămas să trăim în viziunea mațelor
Șerpuind prin ele
Bântuiți de șoaptele ce promit
Că nălucirea Părinților
Are la sfârșit are o morală.

Prin ochii întredeschiși răzbat siluete.
Săracii cerului se scuză de întârziere.
Roșul din pomeții lor e încețoșat
De muștele ce roiesc ca nimb.
Nimeni nu știe ce le atrage.

Trâmbița lasă un lătrat răgușit.
De cand Dumnezeu a murit,
Îngerii au uitat odele.
Am uitat și noi
Că un suflet nu se duce singur.

Muștele au supt din albul ochiului
Și au stors din cărnuri înțelepciunea
Că un om și mort se mai îngâmfează o dată,
Plin de aer.
Concluzia bucăților însă,
Este mereu cântată împrăștiat.

Moaștele întârzie mulânduse pe oase.
Refuză să fluture ceva alb afară.
Supără pământul
Ce își cere înapoi
Marmura împrumutată cărnii.

Să-i zică cineva lui Atlas
Să lase bolta jos.
Nu mai e nevoie de ea.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!