Risipă

de RobertChv în Poezii Filosofice 0 comentarii

Viața i ca fumul, ca gândul, ca clipa,
Există și totuși, iluzii firești,
Nisipul ce toarnă gonind in risipa
A lumii și-a vieții atât de grotești.

Viața-i țărână, că iarba, ca focul,
Risipa țărânii ce arde treptat,
În goana debilă, așteptându-ți norocul
Ca moartea, norocul se lasa așteptat,

În noaptea din urmă otrava se încinge,
Sub focul plăpând al tigăii de fier
Risipa țărânii de acum m-i se stinge,
În goana debila țărână mai cer.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!