Unic pe Pământ

Avatar of pruteande prutean în Poezii despre Viaţă 0 comentarii

Doamne, de mă ierți,
Tu apoi să-mi spui
Câte le mai trec,
Din câte avui...

Poate mă ajuți
Ca să înțeleg-
Toate vin de sus?
Eu, cum să le leg?

Milă și păcat,
Dragoste și chin...
Câte le-am picat,
Câte le mai țin?

Vis de-un alb scrobit,
Fluturi în ninsori...
Eu te chem-mă mint,
Că încep să zbor!

Și mă las ușor,
Nins, în palma Ta...
Vis nemuritor,
Știu că vei pleca!

Doamne, de mă ierți,
Fă acum să văd
Cum e să trăiesc,
Fără să te pierd.

Cum e să mă crezi
Când nu pot să cred?
Tu, mereu mă vezi,
Fără să te văd...

Iar de m-ai iertat,
Nu mă mai lăsa
Singur și-ncurcat-
Doar cu mintea mea!

Cum e să pătrund-
M-ai făcut așa,
Unic pe pământ,
Doar pentru ceva?

Cum e să pricep
De-i acel ”ceva”,
Cum e să percep
Rostu-n viața mea?

Cum, să fiu iubit
Uite-așa cum sânt-
Cel mai des-greșit,
Unic pe Pământ..?

Arcadie Lipcanu



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!