Ecoul dragostei.

Avatar of kolibride kolibri în Poezii Diverse 0 comentarii

Posted by MARIANA MOROZ -SOLOMON on MAY 7, 2020

Întunericul bătrân smerit cedează,
Lăsându-se cuprins de albul răsărit.
Când cioburi de lumină cern domol,
Topind din umbrele amurgului cioplit.

Odată cu lumina, vine-n unison,
A dragostei ecou, ce te îmbracă
În muguri de iasomie-nmiresmată.
Ungându-ți rana cu aroma-i parfumată.

Prin negrul zilelor, învață să zbori,
Spre lumină, ești dator!! Auzi? Ești dator!!
Să nu lași mugurii să cadă, căci au un rol,
Să te vadă puternic, să te vadă OM!!

Întunericul, din noapte devine cer,
Dacă-i semănat cu stele.
Omul din noi, devine OM,
Dacă-i crescut cu dragoste în vene.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!