Sobră, mândră și frumoasă


Ce minune în această lume
Ce plăcută zână ești
Numai farmec gingaș, dulce
Cu făptură ta șoptești

Sobră, mândră și frumoasă,
Și cu părul strâns în cozi
Din pribege triste gânduri
Reusit-ai să mă scoți

Nu mii dat să strâng în brațe
Chipul tău necunoscut,
Nu mii dat să-ți mângâi părul,
Nu mii dat să te sărut

Parcă aș fi marea-n leagăn
Parcă ai fi luna-n cer
Ne menținem la distanță
Împreună nici de fel

Doar în vis te am aproape
Și răsari drept trandafir
Doar în suflet caut șoapte
Te ascult și te admir



4 Comentarii

  • de ISTRITEANU

    Sigur uneori o făptură femenină prin fizic, prin gratie produce o admirație profundă, o trăire aparte, o emoție mai ales când respectiva nu caută să se impună prin stridențe exterioare ci doar prin darurile sale naturale (coafură, culoarea ochilor etc... )
    Toate aceste lucruri au dus la o foarte frumoasă poezie ...!
    Felicitări !


  • de DumitruFliurta

    Mulțumesc frumos dl ISTRITEANU. Mulțumesc pentru trecere și lectură. Ma uimit aprecierea atât de adevărată.Vă doresc succese în viață și flux mare de inspirație.


  • Avatar of pruteande prutean

    Marea și luna, puse de tine frumos față în față, m-au făcut să poposesc. Succese în continuare!


  • de DumitruFliurta

    Mulțumesc din suflet dl prutean. Mulțumesc de popas.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!