Omule cu ochii mari


Privirea ta nocturnă, mi-a prins inima în laț
Cu o singură atingere a ochilor tăi mari.
Mi-a smuls mintea, cândva rațională
Și sclavă m-a făcut în proprietatea ochilor tăi.
Cât am așteptat
Să te văd,
Să te simt,
Să te ating,
Nici n-am bănuit că se poate iubi întratât de aprins.
Ca să învăț, că te pot lăsa să zbori spre viitor,
Să Iubești cum știi doar tu, omule cu ochii mari.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!