Smarald


deja dimineața am realizat că va fi și toamnă
gândurile-au început să-mi foșnească mai subțire
prin ele păsările s-au rotit de vreo câteva ori
pregătindu-și zborul spre plaiuri astrale
acolo erau alte cântece
m-au însoțit pretutindeni
din timpul când mama ne aducea portocale cu umbre de aur
bunica ședea la fereastră și strângea în ochi păsărimea cerului
să lumineze mâinile de ram noduros ale bunului
pe atunci tata avea mustăți castanii și naiadele
se dădeau cu zori pe sprânceană
la o privire de-a lui efemeră
mamei îi izbucneau niște raze din coafura ca pana corbului
și acele raze moi văluroase ne învăluiau
se împrăștiau prin casă și umpleau înmiresmate orașul
înconjurând și planeta din celălalt capăt al nopții
c-un fel de nimb
ca-n simbolul yin-yang
noi cu fratele ne ciondăneam de la orice fleac
ne împăcam dintr-o privire vicleană
pentru că altfel te mănâncă pirații
și mai aveam multă treabă până seara
să înfigem ramuri frânte-n pământ iar ele să înflorească peste noapte
să strigăm cât ne țineau bojocii ca să spargem
cupola văzută și nevăzută a lumii și să ningă
mai ales să râdem murind un pic pentru că râsul, spunea mama,
prelungește viața
și viața era atât de universală de nu-i vedeai capătul
stăteai pe mal cu palma streașină la ochi
și se vălura în milioane de scântei răsfirate
îmbietoare de-ți făceai vânt și te bălăceai în cumplitul verde smarald
până la amețeală



4 Comentarii

  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Un poem-meditație care ne poartă într-o vibrație universală unde paternul vieții e mângâierea cea mai frumoasă.. în nuanța cea mai frumoasă..verde-smarald.


  • Avatar of pruteande prutean

    Ceva-cât o viață! Sau poate,o epocă!
    Te-ai răsuflat ușurată. Probabil, ai și scris-o dintr-o răsuflare..Felicitări!
    Mai ales, pentru naiadele, ce se dădeau cu zori pe sprânceană...


  • de ISTRITEANU

    Fascinantă această incursiune a autoarei în lumea copilăriei, prin gând și amintire, ajungând la vremea când era copilă în compania fratelui, vioi, plini de viață și puși pe făcut șotii .Surprinzătoare este și descrierea rudelor directe cu-o naturlețe debordantă și cu elemente anatomo -fizionomice extraordinare( mâinile de ram noduros ale bunului, mustățile castanii ale tatălui etc)
    Toate se ptreceau ntr-o viață universală de nu-i vedeai capătul.
    Sfârșitul ne duce la scăldat într-o apă cu o tentă verzuie ce ne duce spre smaraldul din titlu .
    Excelent poem despre copilărie cu -ale ei, ca partea cea mai frumoasă a vieții fiecărui om,ce l-ar face gelos și pe marele Creangă !
    Felicitări !


  • Avatar of suride suri

    Marea din copilăria mea avea toate nuanțele și strălucirea verdelui smarald și așa a rămas în amintire, ca și sentimentul copleșitor de încântare amestecat cu un pic de teamă care făcea ca bucuria să fie trăită cu maximă intensitate. Sigur, amintirea stilizează multe, dar poate că în aceasta constă farmecul trecutului.

    Vă mulțumesc pentru lectură și comentariile extraordinare.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!