PUI DE OM ȘI PUI DE CUC


Vezi, și umbrele se duc,
Luminate, rând pe rând,
Pui de om și pui de cuc
Împart soare pe pământ.

De-au trăit destinul lor-
Fericiți sânt cei de-l știu;
Undeva- nemuritori,
Dar aici-ori mort, ori viu.

Predispuse într-un fel,
Am avea sau nu trecut?
De găsim un drum spre țel,
Pare, totuși, cunoscut...

Cine însă am mai fost?
Nici azi- sigur cine sânt...
E un somn fără de rost,
Sau trezire pe pământ?

Și de ce-am pleca din nou
Să ne-ntoarcem iar și iar?
Eu sânt laș, eu sânt erou,
Eu sânt furt și eu sânt dar?

Sens, care nu vrea să-l știu-
Nici o școală nu-l predă,
La ce cursuri să mă-nscriu,
Cine oare mi-l mai dă?

Am ales eu ca să vin
Și să fiu cel care sânt?
Cupa-i miere și venin,
Bucurie ,dar și chin...

Ce -mpăcare am făcut
Și ce încercări mi-am luat?
Domnu-ncearcă la-nceput-
Poți jertfi din ce ți-i dat?

Este drumul dus-întors?
-Doar tu, suflete, o știi,
Are judecata rost,
Când te judeci zi de zi?

Orice zi-ca în povești,
De alegi să mergi pe-un drum,
Bucurie- ai să găsești,
Iar pe altul-totul scrum...

Parc-aș mai putea să schimb-
Pentru multe, nu-i târziu
De-mi mai dai, Doamne, să simt
Ce-am ales să fac, să știu...

Doar puțin-și cum să fac,
Mi-ai dat doar exemplul Tău;
Orice boală, n-are leac,
De nu știi din ce ți-i rău.

Că din multe, ce-am crezut,
Au rămas doar jumătăți;
Ce credeam, c-ași fi știut,
Doar acum încep să-nvăț...

Te rog să-mi mai spui ceva-
Fie așa, fie prin somn,
Ca să mă pot descurca,
Cât e Domn în ce e om...

Și mai lasă-mă un timp-
Poate c-am să reușesc-
Ce-am ales eu ca să schimb,
Sau să-nvăț, să mai iubesc...

A. L



2 Comentarii

  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Un poem retoric filosofic aș zice, care dezbate probleme existențiale, cu un epilog în care dilema iubirii face o introspecție a e-ului poetic. Îmi place.


  • Avatar of pruteande prutean

    Anadevis, mulumesc de comentariu! Pe mine, acest poem m-a ajutat să-mi sistematizez mulțimea de întrebări existențiale.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!