SLAVĂ ZEILOR


Le-aduc ofrandă acelor zei
Ce-au uneltit în a te face
Cea mai frumoasă-ntre femei
Și ce să vezi? Nu îmi displace!

Ce amplu mi-a zâmbit Fortuna
Norocul meu e-atât de mare
Că am în noapte-n brațe luna
Iar ziua, zâmbetu-ți din soare

Femeie, jur c-a ta guriță
E cel mai minunat tezaur
Și-aroma ta de garofiță
N-o dau pe lăzi întregi cu aur.

O exista sau nu "Diosito" ?
Nu știu, și poate n-oi afla
Dar îți promit astăzi iubito:
"N-am să mă las, vei fi a mea!"



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!