Când tu vorbești, eu tac,
Și capul mi-l aplec.
Să nu mă-ntrebi ce fac,
Când mă întorc și plec.
Sunt resemnat de-o zi,
De-un an, de zece poate,
De pot a-mi aminti
Plecările uitate.
Știi, am unde pleca,
Mereu găsesc un munte,
Să-l urc în tihna mea
Și cerul să m-asculte.
Plecărilor uitate
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!