Nostalgie


Îți amintești, copii fiind la sat,
Cum alergam desculț prin mahala.
Cu ochii adormiți de dimineață
Sorbeam din laptele adinioară muls.

Făceam ceva din treburi pe acasă
La păsări apă rece, știr la porci.
Trăgeam cu mătura pe pragul de la casă,
Și toată ziua eram hăt departe duși!

Știam orice colină de pe râpă,
Orice cireș ce doar prindea culoare.
Eram bogați, aveam în buzunare
,,Valută verde,, ruptă din ponoare.

Furam harbuji, de la mătușa Tecla,
Odată chiar ne-a fugărit sărmana.
La via din colhoz, mergeam grămadă
Unde -adunam bobițe dulci în grabă.

Cum aruncam în pătrățele piatra,
Cu țurca cum săpam pe șes în vale.
Ți-i minte, cum mâncam colacul babei?
Din mușuroi strângeam puțin borș acru?

Din flori cununi ne împleteam pe cap,
Făceam, ce azi ai noștri nu mai fac...
Nici telefon n-aveam, nici bicicletă,
Nici haine scumpe și nici trotinetă.

Aveam în schimbul lor, copilărie!
De vântul anilor luată, ca o păpădie.
Ei, unde-s oare picăturile de soare
Ce încălzeau copii cei de-adinioară?


Azi mă gândesc, de ce-n copilărie,
Am fost lăsați să o trăim din plin?!
A mamei șoaptă îmi vorbești dulce
Pentru c-am fost și eu cândva copil!



2 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    Amintiri luminoase din epoca fără telefoane mobile, copiii de azi ar avea de învățat


  • Avatar of kolibride kolibri

    Pentru fiecare generație, copilăria va ramâne specială, a noastră poate era mai grea, dar cu multe amintiri frumoase.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!